Peste două zile România votează. La momentul actual, lupta este strânsă, dar pare totuși că va câștiga actualul primar al Municipiului București, fondator al formațiunii politice Uniunea Salvați Bucureștiul (USB) — acum partidul parlamentar Uniunea Salvați România (USR) — și olimpic la matematică (acum 36 de ani).
Foarte multă lume este foarte fericită cu acest rezultat prevăzut. Nu este doar „răul mai mic”. Nu de data asta. De data asta alegem în sfărșit un candidat bun. Poate nu perfect, pentru că nimeni nu este perfect (în afară, bineînțeles, de persoana I), dar totuși un bine în sine. Și asta când contracandidatul este cel mai rău rău de când avem democrație în această țară.
Dar este chiar așa?
România lucrului bine făcut normală onestă
Dacă campania lui Nicușor nu vă sună similar, ar trebui. Este fix aceeași linie pe care liberalii PSD‑iști o țin de peste 10 ani.
Slogane vagi, care nu înseamnă nimic. Principii necontroversate, pe care nu le poți contrazice. Zero idei concrete. Zero soluții.
Acum 10 ani era „extremism” să susții că PNL‑iștii sunt tot niște PSD‑iști. Sigur, se zicea că sunt și ei corupți, de modă veche, depășiți. Dar PSD? Ciuma roșie? Nici chiar așa!
Acum PSDPNL candidează cu liste comune. Acum afirmația „extremistă” este că Nicușor Dan ar fi un PNL‑ist. Deși este susținut de PNL. Și probabil îl va numi pe Bolojan, un PNL‑ist, ca premier.
Dar Nicușor Dan este susținut și de USR! Cine se gândește la asta își imaginează că această susținere îl ajută. Nu cred că este o ceritudine. Personal, nu mi‑aș dori susținerea unei grupări care îmi promovează campania răspândind fake news evident.
Și mai sunt și investitorii lui Nicușor. Care investitori? Cine poate spune? Într‑o țară înapoiată precum Statele Unite ale Americii, orice donație de peste $200 trebuie declarată împreună cu numele complet al donatarului, adresa, ocupația și angajatorul. Încălcarea acestei obligații duce la o condamnare penală.
Într‑o țară din Uniunea Europeană — un bloc mult mai civilizat decât SUA —, candidatul pro‑UE, pro‑democrație, pro‑transparență poate să aibă donații de 500.000 de lei sau de 810.000 de lei, fără să simtă vreo nevoie să îi informeze pe votanții săi în legătură cu sursa banilor. Poate vom fi informați după alegeri. Sau poate va trebui să aflăm singuri. Cine știe, poate doar au găsit bunicile lui câte o avere sub saltea.
Către un nebulos „mai bine”
Să vedem totuși ce ne propune acest candidat. Voi ignora în această discuție ce poate și ce nu poate să facă președintele. Nimănui nu i‑a păsat foarte mult de această mică mare problemă în campania asta. Și, ca să nu intrăm în tehnicalități degeaba, o voi ignora și eu. Ne vom lovi de ele în următorii 5 ani, împreună.
Următoarele sunt argumentele oferite de Nicușor Dan pe site-ul său oficial (arhivă 1, 2).
Probleme
Problemele României
Dacă sunteți oameni normali, ați putea crede că problemele cu care se confruntă România în ziua de astăzi sunt în principal de natură economică. Lucrurile devin din ce în ce mai scumpe. Salariile cresc și ele, dar nu țin pasul.
Sau poate vă deranjează că munciți în fiecare an, din ianuarie până în august, pentru stat. Sau poate vă deranjează că sunteți angajați la negru, pentru că angajatorul nu vrea să plătească încă o dată salariul vostru pentru a vă angaja pe un anumit venit. Sau poate vă deranjează că sunteți angajatori și nu vă permiteți să vă angajați personalul decât la negru.
Poate vă sperie războiul de la vecinii din nord, și vreți o garanție că veți fi protejați în cazul unui atac asupra granițelor noastre.
Sau poate vă sperie faptul că ați contribuit toată viața în schema Ponzi a asigurărilor sociale de stat. Iar acum, apropiindu‑vă de vârsta de pensionare, aceasta se tot mărește, dintr‑un motiv foarte simplu: pentru voi nu mai sunt bani.
Poate vă aduceți aminte o perioadă din viață în care erați îngropați în datorii, înainte să vă responsabilizați financiar. Poate țineți minte cât de greu a fost să ieșiți de acolo, cât de speriați erați de orice cheltuială neprevăzută care apărea. Și acum vă uitați la bugetul statului și vedeți exact aceleași datorii peste datorii la nivel național și vă sperie.
Poate vă deranjează, după cum am scris și aici, ideea unei economii bazată pe consum de resurse externe în detrimentul construcției unui capital autohton.
Problemele lui Nicușor Dan
Nicușor Dan evidențiează 3 probleme majore pe site‑ul său de campanie:
- Instituții nefuncționale
Instituțiile statului sunt capturate de grupuri de interese. Competența a fost înlocuită de pila de partid. Reforma trebuie să cuprindă partidele politice și toate instituțiile.
Of, of, of! Câți ani de zile, câte campanii electorale, până când o să înțelegem într‑un final că statul este nefuncțional în sine? Că nicio instituție a sa nu are cum să fie funcțională, sau dacă este, să rămână așa mult timp?
Când vom înțelege că, da, putem cere companiilor private să rezolve aceste probleme? Și nu cum propune Nicușor Dan, prin contracte ale acestor companii cu statul, care nu fac decât să aducă același set de motivații în domeniul privat, ci prin privatizare.
- Țara nu are direcție
România nu are o direcție clară. Legi și strategii se bat cap în cap. Nimeni nu știe încotro ne îndreptăm ca țară.
Bineînțeles, o direcție inexistentă este o direcție mai bună decât o direcție greșită. Dacă bat pasul pe loc, sunt mai aproape de final decât cel care aleargă la viteză maximă în direcția greșită. Și dacă mă și plimb alandala, risc chiar să învăț ceva.
România a avut cea mai bine definită direcție când avea o stemă pe steag.
- Lipsă de încredere între noi
Suntem divizați, nu mai vedem interesul comun. Preocupările legitime ale diverselor categorii de români au fost ignorate de clasa politică. Am ajuns de disperare să ne vărsăm frustrarea și umilința în propuneri suveraniste, falimentare din toate punctele de vedere.
O „problemă” care de fapt nu înseamnă nimic. Am încredere în unii dintre concetățenii mei și nu în alții. Nu suntem toți tovarăși. Despre ce vorbim?
Și faptul că nu mai avem încredere în clasa politică este un semn de maturitate, nu de regres.
Soluții
După ce și‑a ridicat singur problemele la fileu, să vedem cum le va rezolva.
- Un președinte care cunoaște mecanisme administrative și juridice și poate strânge forțe sănătoase din societate pentru reforma statului.
Iliescu știa extrem de bine mecanisme administrative și juridice. Mai bine decât va știi, probabil vreodată, Nicușor.
Nu este foarte clar ce legătură are asta cu buna funcționare a instituțiilor în folosul cetățenilor. Instituțiile statului funcționează bine și astăzi, în propriul lor folos.
- Un președinte care să aducă împreună diferitele Românii. Să prețuiască ce avem în comun și să lupte împotriva a ceea ce le desparte.
Nu cred că nici cei mai înverșunați susținători ai lui Nicușor Dan chair cred această poveste. Ce se poate realiza este o bulă de presă‑social media‑societate urbană în care 40%+ dintre concetățeni să fie ignorați. Vezi America, 2020–2024, despre succesul acestei strategii.
Dar Nicușor Dan nu va conduce țara pentru susținătorii lui George Simion. După cum nici George Simion nu poate uni țara.
Oricine câștigă, polarizarea va crește.
- Un set de valori sănătoase: onestitate, competență, muncă, curaj.
Nimic. Nimic. Nimic. Nimic.
Concluzie
Am vrut să scot un articol mai scurt despre prezidențiale înainte să se joace turul 2. Cred că oricare dintre cei doi va ieși președinte, va dezamăgi, dar fiecare în felul lui.
În Nicușor Dan, nu văd altceva decât aceleași speranțe pe care unii oameni și le fac de fiecare dată și care de fiecare dată se termină la fel. De data asta nici măcar nu pretinde că are vreo soluție la vreo problemă. Dar hei, măcar este „onest”. Și asta va salva țara. Și eu am apă caldă în București.
Președinte 5.0 — Un update de soft de la același producător, cu o interfață modernizată dar cu acleași probleme în spate.
Votați
Votați! Votați! Votați!
Ca să regretați,
Că doar așa învățați.
Atât, spor duminică!